INSULA CETATII

N-am „plãcut" nu pentru cã aş fi scris anapoda, sau aş fi practicat impostura academicã, ori pentru cã m-aş fi repliat într-un ezoterism gongoric, sau pentru cã aş fi tratat cãutarea adevãrului ca pe un pretext al egolatriei publice. N-am fost agreat (realmente) pentru cã am cãutat acest adevãr în afara cãrãrilor bãtute, cu care „taberele" culturii noastre - postmoderniştii laici versus paseiştii fundamentalişti - se obişnuiserã încã din regimul, dacã nu cumva din veacul anterior. Nu m-am înrolat în nici o grupare. N-am omagiat valori prestabilite: la Sibiu fiind, refuzasem pelerinajul spre Pãltiniş, tot aşa cum, la Sihãstria gãsindu-mã, nu cercetasem chilia Pãrintelui Cleopa. Nu mi-am însuşit nici figura solitarului fanatic, intoxicat de certitudini excentrice. Pânã şi acest tip terţiar - mizantropul de serviciu, însinguratul iconoclast - se face finalmente acceptat, ca o excepţie menitã sã reconfirme regula jocului. Nu şi „inclasabilii". Pe lumea asta, deşi viu, ai nevoie de o etichetã.