Culoarea norocului. Desprinderea

„N-am mai vorbit niciodata cu maiorul Stanica dar eu voi tine minte pentru totdeauna ziua aceea: 9 noiembrie 1989 ziua in care a cazut Zidul Berlinului. Cand noi stateam de vorba probabil ca ofiterul stia ce va urma doar era profesionist. Voise sa ma sperie ca si cand n-as fi fost destul de inspaimantata de viata pe care o traiam. Nici azi nu stiu ce-a vrut sa afle de la mine si nici de ce il mai interesa fratele meu.“
Anca Fusariu

Dupa succesul incontestabil al volumului Culoarea norocului cand a inceput sa scrie acest al doilea roman si se intreba ce titlu ar fi mai potrivit din cele trei la care se oprise – Figuranta Desprinderea Corigent la fericire – Anca Fusariu a ales Desprinderea. Nimeni nu credea atunci ca ea insasi autoarea se va desprinde de lumea noastra atat de repede si ca povestea celeilalte desprinderi spusa doar pe jumatate va ramane din nefericire fara sfarsit. Cititorul are toata libertatea sa duca mai departe aceasta poveste in intentiile de-acum doar banuite ale autoarei sau in perspectiva propriei optiuni. Ceea ce uneori poate fi deosebit de incitant si provocator. Ecuatiile neliniare suporta mai multe solutii. Usile raman deschise…