Ciclul vietii Campiile si deserturile fara insert

CÂMIPIILE TROPICALE ŞI TEMPERATE Savanele sunt zone terestre plane, de întindere mare, cu iarbă şi foarte puţini copaci, aflate în regiunile tropicale, unde media anuală a cantităţilor de apă provenită din ploi este între 500 şi 1 200 mm. Această cantitate de precipitaţii ar permite dezvoltarea p'ădurilor, însă ploile sunt prea sporadice pentru ca acest lucru să se Intâmple. Fiecare an aduce un curent de aer ce durează 4 luni, iar acesta nu ar fi benefic unei păduri. Cantităti de apă între 500 şi 900 mm sunt aduse de ptoaie, în fiecare an, în câmpiile temperate. Verile sunt foarte uscate, iar iernile sunt reci, aşa că animalele şi plantele de aici au două perioade de hibernare. Preriile din America de Nord, din pampasul sud-american, stepele eurasiatice şi savana sud-africană sunt astfel de câmpii. CUM SE FORMEAZĂ CÂMPIILE? Câmpiile sau zonele terestre fără copaci se pot forma în mai multe feluri. De obicei, din motive tegate de climă, acolo unde temperatura şi/sau cantitătile de precipitatii împiedică dezvoltarea multor plante. Solul, care poate fi ori superficial, ori infertil, este un att motiv pentru formarea acestor zone. Acestea se numesc câmpii edafice. Factorul uman este responsabil pentru un al treilea fel de zonă fără copaci, motivul fiind tăierea pădurilor, sau deforestarea. FOCUL CARE MODELEAZĂ PEISAJUL Cele mai obişnuite cauze ale incendiilor din natură sunt fulgerele. Flăcările ard plantele moarte care se adună şi frunzele uscate, permitând ierbii să crească la loc şi readucând nutrientii în sol, aşadar fertitizând habitatul. 0 consecintă majoră a focurilor în natură este că majoritatea puietilor sunt distruşi, ceea ce împiedică păşunite să aibă copaci. larba este foarte bine adaptată la foc. Pe frunzele ei se adună materie uscată care reduce intensitatea flăcăritor, păstrându-i sistemul de rădăcini intact, acesta incoltind din nou foarte repede. LOCUITOR PERMANENT SAU MIGRATOR? Toate zonele terestre fără copaci au o perioadă a zilei sau a anului când conditiile atmosferice sunt ostile florei şi faunei. Plantele şi animalele sălbatice sunt încercate, în deşert, de soarele nemilos din mijlocul zilei, în savane de sezonul uscat, iar în tundră de frigul extrem al iernii. Majoritatea animalelor recurg la una din cele două tactici de a se apăra de aceste momente. Fie migrează către habitate mai favorabile, precum antilopa gnu, care pteacă în căutare de păşuni fragede, fie rămân pe loc şi se adaptează conditiilor, aşa cum face boul moscat, care se acoperă cu o blană deasă pe timpul iernii. Unele plante şi animale se adaptează într-un fel special, anume acela de a-şi încetini functiile vitale şi de a intra în hibernare. Spre exemplu, marmota de stepă hibernează timp de 7 până la 8 luni pe an. Perioade de hibernare au şi plan-tele. Într-adevăr, unele specii, precum Senecio mohavensis, nu există decât sub formă de seminte în timpul perioadelor nefavorabile. Varsta 5+