INTELECTUALUL ROMAN FATA CU INACTIUNEA

G. M. Tamas – “ A sprijinit vreodata tabara democratilor romani revendicarile salariale ale vreunuia - indiferent care - grup de muncitori? S-a solidarizat vreodata cu grevistii? A avut argumente fata de criticile referitoare la strategia politica practicata de FMI si Banca Mondiala, strategie considerata de multi absurda, care a dus la faliment Rusia? A propus vreodata si altceva decat adaptarea si modelarea exterioara la Occident, in timp ce de cele mai multe ori era de acord cu filozofia politicii unui Occident dominant (politica liberala, de stat de drept), respectiv cu premisele antimoderniste ale extremei drepte?

Si a avut vreun raspuns la erorile comise de Occident? Nu v-a fost frica, dragii mei prieteni romani, ca va reinvia stafia lui Titu Maiorescu, ‘formele fara fond’, amenintarea unui modernism vulnerabil si fara radacini, ca indaratul frontispiciului de gips al acestuia, frontispiciu ornat din plin cu frize, ameninta vidul intunecat al anarhiei taranisto-pastoresti? Aiurea”! 

Mircea Vasilescu - "Povestea acestui volum este destul de simpla: in ianuarie 2001 am primit, la redactia revistei Dilema, prin bunavointa traducatoarei Anamaria Pop (pe atunci directoarea Centrului Cultural Roman din Budapesta), textul ‘Scrisoare catre prietenii mei romani’ de Gaspar Miklos Tamas, aparut pe 15 decembrie 2000 in revista maghiara elet es Irodalom.

Magdalena Boiangiu a avut ideea de a nu publica, pur si simplu, ‘Scrisoarea’, ci de a organiza in jurul ei o dezbatere. Am trimis textul catorva intelectuali despre care am presupus ca s-ar putea arata interesati sa il comenteze si am publicat articolul lui G. M. Tamas impreuna cu raspunsurile primite in numarul 416 (16-22 februarie 2001) al revistei Dilema, cu titlul ‘Intelectualul roman fata cu inactiunea’.

Ulterior, am primit si alte comentarii, pe care le-am publicat in numerele urmatoare ale Dilemei (418-422), precum si foarte interesante scrisori de la cititori. Disputa a starnit ecouri in presa culturala din Romania, iar grupajul din numarul 416 a fost preluat, in traducerea d-lui Agoston Hugo, in trei numere succesive ale revistei budapestane elet es Irodalom.

Interventia regretatului Z. Ornea, impreuna cu o prezentare a lui Mihai Dinu Gheorghiu, a aparut in revista franceza Les Temps Modernes (nr. 613, martie-aprilie-mai 2001). Apoi, ecourile s-au stins, dar consistenta dezbaterii ne-a indemnat sa adunam interventiile intre coperte de carte: articolelor publicate in Dilema li s-au alaturat patru texte scrise special pentru acest volum (cele semnate de Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Vieru, Cristian Preda si Sever Voinescu).

Scrisoarea lui G. M. Tamas a aparut la putina vreme dupa alegerile din anul 2000, care i-au surprins pe multi prin ascensiunea PRM si a liderului sau, intrat in turul al doilea al prezidentialelor. Timpul care a trecut de atunci nu a schimbat, in esenta, problemele puse de filozoful maghiar: dupa cum arata sondajele, PRM se bizuie in continuare pe un segment electoral destul de consistent, demarcatia ideologica si culturala intre stanga si dreapta e inca neclara, iar dezbaterea acestor chestiuni e departe de a ocupa, asa cum s-ar cuveni, spatiul public.

Si nu e vorba doar de discutiile care au sau nu au loc in randurile elitelor intelectuale si politice, ci si de o rezistenta difuza fata de asemenea clarificari, manifestata in diverse straturi ale societatii. (Un exemplu recent e semnificativ: decizia guvernului de a elimina statuile si numele de strazi inchinate lui Ion Antonescu a intampinat opozitie in unele consilii locale a caror majoritate este formata chiar din reprezentanti ai partidului de guvernamant!).

In ansamblu, prezenta intelectualilor in spatiul public pare sa se afle in declin fata de acum cativa ani, fie pentru ca cei care detin ‘cheile’ acestui spatiu (televiziunile si ziarele de mare tiraj, de exemplu) ii ignora, fie pentru ca oficialitatile le marginalizeaza opiniile ori nu le iau in seama expertiza, fie pentru ca intelectualii insisi nu au gasit instrumentele adecvate pentru a comunica eficient cu Statul, cu partidele, cu ‘opinia publica’.

Ori poate ca mai exista o explicatie: implicarea politica activa a unor intelectuali la inceputul anilor ‘90 a produs mai degraba dezamagiri personale decat efecte sociale vizibile; aparenta ‘abandonare’ a scenei publice s-ar putea sa fie doar un intermezzo tacut pana cand elitele intelectuale isi vor defini mai bine prezenta in societate si modalitatile de a aborda republica.

In societatile occidentale, chiar si atunci cand nu se angajeaza direct in politica partidelor ori in campaniile electorale, intelectualii definesc, prin dezbateri si prin comentarii, ‘cultura de dreapta’ si ‘cultura de stanga’ pe fundalul carora publicul ii poate proiecta mai clar pe politicieni ori in care diferitele segmente ale societatii se pot regasi. Si, oricat de schematica ar fi o asemenea divizare, functionalitatea ei este evidenta. In Romania, mediile politice nu dialogheaza aproape deloc cu perspectivele culturale de la care, in principiu, isi revendica ideologiile si programele.

Intre diversele segmente ale elitelor politice si intelectuale, romanesti pare a se instaura treptat o stare de incomunicare absolut neprielnica evolutiei noastre democratice. Scrisoarea lui G. M. Tamas a fost comentata, cum era si firesc, de pe pozitii diferite: i s-au adus obiectii si contraargumente, s-au exprimat acorduri si dezacorduri. Dar dincolo de opiniile fiecarui participant la dezbatere, Scrisoarea are meritul de a fi declansat o discutie substantiala, cum putine au fost in ultimii ani.

Este si motivul principal pentru care publicam acest volum: el ar putea oferi ocazia potrivita pentru continuarea dezbaterii. La jumatatea ciclului electoral si in plin proces de apropiere de NATO si de Uniunea Europeana, societatea romaneasca inca nu si-a limpezit dilemele de la sfarsitul anului 2000. Si apar tot timpul dileme noi..." 

Magdalena Boiangiu - "G. M. Tamas s-a nascut in 1948, la Cluj. A studiat filozofia si filologia clasica. A lucrat la inceput ca redactor la un saptamanal. Dupa cateva conflicte cu Securitatea si dupa ce i s-a luat dreptul la semnatura, a lucrat la corectura. A emigrat in Ungaria si, dupa o scurta perioada in care a predat la Universitatea din Budapesta, a fost concediat, din motive politice, si a devenit unul dintre disidentii cunoscuti.

Dupa 1989, a fost deputat din partea Partidului Liberal si, in 1991 si 1995, director al Institutului de filozofie de pe langa Academia Ungara. A predat si a facut cercetari la Columbia LSE, St. Anthony’s College, Exeter College (Oxford), ecole des Hautes etudes en Sciences Sociales, Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Wilson Center, University of Chicago, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Dickinson College si Georgetown University. Unele dintre lucrarile lui au fost traduse in 14 limbi. Una dintre cele 14 limbi este romana.

Chiar in Dilema (nr. 402, 403, 404) a fost publicat eseul sau Despre postfascism, socant prin multe afirmatii, dureros de exact prin altele. G. M. Tamas stabileste raporturi de identitate intre politicile postcomuniste si politicile de dinaintea instalarii dictaturilor (fasciste si comuniste) care le-au favorizat. Rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale din noiembrie 2000 i-au prilejuit o analiza aplicata si o sinteza pasionala cu privire la influenta si rolul intelectualilor in democratizarea mentalitatilor romanesti.

Am socotit potrivit sa publicam ‘Scrisoarea’ lui G. M. Tamas insotita de reactiile imediate ale colaboratorilor si prietenilor nostri, pentru a oferi alternativa viziunii din afara spre inauntru in dialog cu cea dinauntru spre afara. Speram ca cititorii nostri isi vor alege adevarul lor din adevarurile expuse in paginile noastre tematice. Daca aceasta polemica cordiala ar folosi, de dragul preciziei si al apararii convingerilor reale, la inlaturarea cliseelor gandirii si expresiei politic corecte, si tot am considera ca nu ne-am pierdut timpul renuntand la traditia scrisorii pierdute de dragul uneia gasite."