DOSARUL ELIADE XIII

Volumul de faţă, dedicat celei de a 75-a aniversări a marelui om de cultură, apare în 2007, anul centenarului naşterii lui Mircea Eliade. Numeroasele evocări şi manifestări din acest an pun mai bine în lumină atmosfera de acum douăzeci şi cinci de ani şi, totodată, sugerează noi proiecte de studiere a creaţiei sale. În timpul regimului comunist a existat un flux şi un reflux în reconsiderarea scriitorului şi savantului. La trecerea lui în eternitate (aprilie 1986) sute de publicaţii din trei continente au elogiat excepţionala personalitate a lui Mircea Eliade. În România nu a apărut în presă decât o laconică şi anodină informaţie, ceea ce l-a determinat pe Constantin Noica să scrie în eseul Urma paşilor săi: „La moartea lui Eminescu, trei primi-miniştri au însoţit convoiul funerar până la locul de veci. La moartea petrecută peste ţări şi ape, a celui mai mare om de cultură român din veacul XX nu l-a putut însoţi decât tăcerea în sânul obştei sale“. MIRCEA HANDOCA