DECADENTA SI DECADENTISM

În ciuda apelului insistent la teorie, demersul lui Angelo Mitchievici este în primul rând istoric. El reia în amănunt, în acest prim volum, discuţiile din presa epocii şi dovedeşte astfel concret existenţa iniţială a unei „magme decadento-simboliste“, dar şi decantarea progresivă, mai ales după Primul Război Mondial, a simbolismului ca termen preferat, considerat mai substanţial şi mai fertil. Mi se pare cert însă că Angelo Mitchievici a vrut să demonstreze, şi cred că a reuşit magnific, faptul că această epocă, poate conceptual incertă, dar sigur importantă artistic, trebuie nu numai revalorificată astăzi, dar şi văzută la adevărata ei valoare, aceea de-a fi deschis din nou, după romantism, cultura română celei europene, chiar dacă deschiderea a fost una tardivă. Altfel spus, nu numai „neaoşismul“ trebuie acceptat ca un fapt de „creaţie românească“, ci şi aceste căutări, iniţial poate nesigure, precum decadentismul şi/sau simbolismul, pentru că au fost deschideri româneşti spre Europa. Sorin Alexandrescu