CALINDAR DE NOAPTE

.. somn, natură moartă cu natură. O treime din viaţă dormim. Sfîntă bucată! Şi apoi, mai tot timpul cînd nu sîntem treji, dormim inconştient. Şi nu ştim să vorbim despre somn, şi somnul nu intră în calendare. Dar pînă cînd ignorarea asta ce, izolîndu-l, îl nedreptăţeşte pe el de somn?Pînă acum. Călindarul de noapte apare ca să umple această lacună - căci orişicît de diferiţi am fi, trebuie să fim de acord - nu? - cînd încercăm să aruncăm o rază în nopţile noastre adînci şi în somnul lor. Să fim, deci, ca moşii şi strămoşii noştri, să fim contra-exemple! Noi, românii, sîntem daţi naibii, dar sensibili la agheasmă. De aceea, nu am convertit pe nimeni. Dar acum, că ne-am mutat la marginea Neuropei, ar fi bine să ne cunoaştem resursele noastre subterane încă neexploatate, ca să ne occidentalizăm cu totul, începînd din străfunduri, nu ca bicisnicii. Petrolul s-a dus la răsărit, placenta, la vest, împreună cu mulţi care s-au hrănit dintr-însa pe cînd nici virgini nu erau încă, iar speranţele ni s-au dus pe apa sîmbetei, unde or fi făcînd plajă într-un week-end negru. Somnul însă ne este o resursă încă neatinsă, care acum poate fi naţionalizată, ca să fie privatizată mai apoi (să fim înţeleşi - nu visul, ci somnul, care e leagănul şi opusul lui). De aceea apare Călindarul de noapte. Şi de altele, de pildă, ca să nu ne mai scuzăm activ că sîntem leneşi ziua; căci somnul, adică diferenţa între întuneric şi tare, e atuncea cînd nu mai e loc de lene. Cum noaptea e mai mult decît somnul, Călindarul vă stimulează să vă treziţi în puterea sus-numitei, sau deîndată ce i-a trecut puterea, pentru a vă nota visele, bune sau rele, şi întîmplările care v-au cutreierat pe întuneric. Aceste notiţe, fir-ar individuale! În loc să treceţi prin neplăcerea de a le comunica verbal celorlalţi (curată violenţă!) sau de a le transmite prin varii scrieri, cum ar fi în jurnale ori corespondenţă (ce obscenitate!), dacă le strîngeţi la loc uscat, întunecos şi rece, le puteţi transmite indirect familiei şi prietenilor, întărind astfel legături care, în somn, de regulă, se dezleagă şi pot produce dezbinări de înstrăinare în timpul zilei. Aceste noptiţe pot fi mai tîrziu negociate precum cărţile de Pokémon, interpretate de psihiatri, recompensate de serviciile de securitate, ori - lăsate în pod - descoperite de nepoţi sau de hoţi de vise. În plus, la începutul fiecărei luni, Călindarul sugerează elementele unui meniu ce îşi trage fiinţa din relaţia ancestral-absurdă dintre români şi hrană. Fie păpizza în somn (şi cina a mai faină) evenimentul în jurul căruia ne împăcăm toţi cu toţi, ca în viaţa de zi cu zi."