VIATA UNUI PROST

Selecţia de povestiri incluse în volumul de faţă, pentru prima dată traduse în limba română din japoneză, acoperă, pe coordonate complementare, dimensiunea creaţiei autorului japonez. Pe de-o parte, Poarta Rashō (ecranizarea lui Kurosawa a devenit de mult o piesă clasică a cinematografiei universale) şi Pânza de păianjen. De partea cealaltă, Viaţa unui prost şi Kappa, experimente literare al căror caracter excentric nu şi-a pierdut suflul, în ciuda datării lor în plină epocă modernistă.

„O parte din vraja textelor lui Akutagawa o reprezintă sensibilitatea şi tradiţia japoneză, pe care le aduce în opera sa. Abordarea temei suicidului împreună cu enunţarea inevitabilităţii unui astfel de gest fac din proza lui un text unic.“

Ian Buruma, The New York Review of Books (despre Viaţa unui prost)

„O satiră drăcească despre năravurile umane.“

New Statesman (despre Kappa)

Ryūnosuke Akutagawa (1892–1927) s-a născut în Tokio, în casa unui mic neguţător de produse lactate. Fuku, mama viitorului prozator, a fost afectată de o boală mentală imediat după naşterea lui Ryănosuke şi s-a stins din viaţă când fiul ei avea zece ani. Crescut mai mult de una dintre mătuşi, soră a mamei, Akutagawa a fost adoptat oficial de familia fratelui mamei şi a luat numele lor.

Încă din şcoala gimnazială, Akutagawa s-a arătat interesat de literatură şi a stabilit prietenii cu alţi colegi cu care avea să înfiinţeze revista Shinshichõ (Noi curente, 1914).

În 1915 debutează cu povestirea Rashõmon, care îi aduce faima. Este remarcat de Natsume Sõseki (1867–1916) şi luat sub protecţia acestuia. Alte povestiri au urmat: Nasul (Hana, 1916), Paravanul iadului (Jigoku hen, 1918), Mandarine (Mikan, 1919), aducându-i numele de „părinte al povestirii japoneze“.

În ultima parte a vieţii, Akutagawa a fost şi el afectat de aceeaşi boală de care suferise şi mama lui. Răvăşit şi încercând să îşi găsească o voce mai potrivită societăţii moderne, Akutagawa se va declara învins şi se va sinucide în iulie 1927.