RUGA PENTRU KATERINA HOROVITZOVA

Probabil cel mai cunoscut roman al lui Arnošt Lustig, unul dintre marii scriitori ai Holocaustului, Rugă pentru Kateřina Horovitzová (1964) are ca sursă de inspiraţie un fapt real şi a fost scris într-o singură noapte. Kateřina Horovitzová este o tânără cu visuri mari: să fie o dansatoare faimoasă. Nu şi-a contrazis niciodată tatăl, dar odată ajunsă pe rampa de triere a lagărului, viaţa vrea cu orice preţ să învingă: „Nu vreau să mor“, spune ea şi îşi părăseşte familia în voia unei sorţi atât de clare pentru a se alătura unui grup de industriaşi ce fac parte dintr-un transport special, parte a unui schimb de prizonieri. Cât costă o viaţă? Destul, dar suportabil, din punctul de vedere al conducătorului informal al grupului de privilegiaţi, domnul Herman Cohen. Sub protecţia lui se va afla Kateřina Horovitzová şi domnul Cohen, om de cuvânt şi de afaceri, este mulţumit de rigoarea nemţească ce presupune chitanţe, înscrisuri şi documente de tot felul; acestea sunt dovezi ale înţelegerii la care s-a ajuns, dovezi irefutabile ale soluţiei finale în urma căreia un tren trebuie să îi ducă spre libertate. La foarte scurt timp după apariţie, în 1965, romanul a fost ecranizat în regia lui Antonín Moskalyk, iar în 2012 o dramatizare a fost jucată în câteva ţări central-europene într-un tren alcătuit din două vagoane pentru animale. Rugă pentru Kateřina Horovitzová este prima carte a lui Arnošt Lustig tradusă în limba română. „Un roman maiestuos. O poveste de neuitat.“ The Washington Post „Ca mărturie asupra brutalităţii răului, această carte este comparabilă cu Jurnalul Annei Frank.“ Minneapolis Tribune Scriitorul, scenaristul şi jurnalistul Arnošt Lustig (1926-2011) s-a născut la Praga, unde a locuit până în 1942, când a fost deportat la Terezín, de unde mai apoi a fost trimis la Auschwitz şi Buchenwald. În martie 1945 a reuşit să fugă dintr-un tren care mergea către Dachau şi a ajuns din nou la Praga, unde a luat parte la Insurecţia din mai 1945. După război, a urmat Şcoala de Studii Politice şi Sociale, iar între 1948_1949 a luat parte la primul conflict ­arabo_israelian în calitate de jurnalist. La întoarcere, a lucrat câţiva ani pentru radiodifuziunea cehoslovacă; din 1958 a fost redactor al publicaţiei săptămânale Mladý svĕt, iar din 1960 scenarist al studiourilor de film Barrandov. În 1967, la al Patrulea Congres al Uniunii Scriitorilor, Lustig şi-a dat demisia din partidul comunist. Susţinător al politicii lui Alexander Dubček şi prieten apropiat al lui Václav Havel, Lustig a ales să părăsească Cehoslovacia după invazia trupelor Pactului de la Varşovia; s-a stabilit pentru o lungă perioadă în Statele Unite, unde a ţinut cursuri de literatură şi film în diferite universităţi americane. În 2003 s-a întors definitiv la Praga, unde a şi murit. De-a lungul timpului, i-au fost acordate numeroase premii: Premiul Festivalului de Film de la Locarno, Premiul Festiva­lului de Film de la Monte Carlo, Premiul Gottwald, Premiul B,nai B,rith, National Jewish Book Award, Premiul Emmy, Publishers Weekly Award, Premiul Franz Kafka.