JAFUL VS. DREPTUL DE A NU MINTI

Strălucitul eseu Jaful vs. „Dreptul de a nu minţi“ este o palmă pe obrazul „democraturii“ (amestec malign al democraţiei cu dictatura, după Laurent Joffrin), visată de unii şi pe meleagurile dâmboviţene. George Virgil Stoenescu Semnele apărute în iulie 2012, referitor la deteriorarea libertă­ţii politice, reflectă un deficit substanţial de libertate economică - ce are, la rândul său, rădăcini adânci în drep­turile de proprietate precare şi în corupţia înaltă. Acestea au făcut ca mulţi oameni să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În timp, numărul votanţilor dependenţi de redistribuirea banilor de la bugetul public a devenit ne­sustenabil de mare, depăşind numărul celorlalţi votanţi. Astfel, majoritatea susţine politicienii care promit conservarea sau creşterea redistribuirii. Prin urmare, mecanismele de corecţie a exceselor pot fi cu greu folosite. Publicul începe să accepte, fără să agreeze, limitarea libertăţii sale politice, pentru a nu-şi pierde veniturile din redistribuire. Soluţia, pentru a ieşi din această spirală des­cendentă, constă în creşterea libertăţii economice - prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corup­ţiei şi prin micşorarea dependenţei de redistribuiri. Altminteri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.