CAROL AL II-LEA.VOL. VI

Carol al II-lea: Vineri, 8 septembrie [1950]. Veste tristă de dimineaţă şi care m-a impresionat adânc: a murit Păsărica [Ella Filitti]! După 25 de ani de nesfârşite chinuri, s-a stins în aceste timpuri de mizerie. Pentru ea este o mântuire. Câte amintiri ale acelor vremuri fericite ale tinereţii nu mi-au trecut azi prin minte. A fost dragostea mea, a primei tinereţi, a fost, ca întotdeauna, imboldul unor fapte bune, unor năzuinţi nobile. Când mă gândesc la deosebirea moravurilor de atunci şi [de] astăzi, dragostele erau mai curate, mai idilice. Dacă Mama n-ar fi avut nenorocitul gând s-o facă să plece din Iaşi, în 1917, câte dureri ar fi fost scăpate în viaţa mea. Era o prietenă sigură şi neambiţioasă. A fost o mare greşeală pe care toţi am plătit-o atât de scump. Va ramâne, Păsărica, o brazdă luminoasă în viaţa mea.