ANTISEMITISMUL LUI A.C. CUZA IN POLITICA ROMANEASCA

Cartea lui Horia Bozdoghină despre A.C. Cuza va rămâne, fără îndoială, o lucrare de referinţă pentru cei care vor dori să se documenteze în privinţa genezei şi a istoriei antisemitismului extremist românesc şi a componentelor sale fasciste. În ciuda rolului său de părinte-fondator al uneia dintre cele două mişcări fasciste majore din România, A.C. Cuza rămâne, într-o oarecare măsură, uitat. Cauzele acestei stări de fapt se datorează caracterului grotesc al politicianului roman, la care personajul de operetta se suprapune instigatorului la crimă. Numărul redus de zile în care guvernul Goga-Cuza a stat la putere contribuie, de asemenea, la o partial ocultare a lui A.C. Cuza. Rudă îndepărtată a lui Alexandru-Ioan Cuza, socialist în 1882, apoi professor universitar la Iaşi, A.C. Cuza era oarecum îndreptăţit să afirme că a fost fascist înaintea lui Mussolini şi nazist înaintea lui Hitler. Dacă înainte de Primul Război Mondial, A.C. Cuza a fost un antisemit virulent, radicalizarea sa după conflagraţia mondială de la începutul secolului l-a determinat să coaguleze rapid una dintre principalele mişcări fasciste din România, Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC), înfiinţată în 1923 şi a cărei emblem politică era svastica.